Hristos a Înviat! Din Ianuarie mi-am mutat viza de reședință în Ucraina. Până atunci am fost prin țări străine doar prin vizite, pentru instruiri sau călătorii. Ucraina am vizitat-o doar de câteva ori, și totul s-a rezumat la Cernăuți, unde de altfel m-am simțit ca acasă datorită limbii române vorbite masiv acolo, Kiev și Odessa.
Acum stau în Odessa, cu toate că planurile inițiale era să stau la Kiev. Odessa pentru mine a fost tot timpul orașul evreilor – primitor, frumos și cu oameni interesanți. Moldovenii în genere au avut tot timpul doar impresii pozitive despre Odessa. Cât eram la Chișinău știam o grămadă de glume cu și despre Odesiți. Acum le-am cam uitat, pentru-că practica bate gramatica.
Ce de fapt înseamnă traiul în Odessa? În primul rând, la ochi bate arhitectura veche din centrul orașului care contrastează cu cea sovietică din jurul orașului istoric. Odessa nu se rezumă doar la str. Deribasovskaya sau la scările Potyomkinskye.
Orașul nu are formă bombată, cu care m-am obișnuit eu, ca de exemplu Chișinăul, Bucureștiul sau Kievul. Orașul e întins, pe bune, pe coasta Mării Negre. Aici nu există scurtături între zonele orașului, așa cum de la Telecentru la Buiucani poți traversa Durleștiul și în 10 minute ești pe str. Alba Iulia. Ca să ajungi din zona de nord-est a orașului, din orășelul Kotovskogo spre zona de sud-vest, Tayrova, ai nevoie să parcurgi cu mașina vreo oră și 30 minute.
Drumurile sunt fix ca în Chișinău, va și amar de capul lor. În genere starea drumurilor din regiunea Odessa e cu mult mai deplorabilă decât în Moldova. Când treci hotarul cu Moldova la Palanca sau Tudora (Starokazacie) deodată te bucuri de calitatea drumurilor moldovenești, și asta nu o zic cu sarcasm.
Chișinăul e cu mult mai verde decât Odessa, dar și aici verdeață e în destul. Sunt multe parcuri frumoase, cu denumiri și mai frumoase. Orașul e îmbibat de istorie. Păcat de Chișinău, a avut de suferit de pe urma a două valuri de bombardament în timpul celui de al 2-lea război mondial. Noi am pierdut foarte multe clădiri frumoase.
Localnicii, mai ales cei cu vârsta de peste 40 de ani, sunt foarte specifici. De regulă sunt primitori și nu au probleme dacă ești străin (moldovenii de regulă nu sunt considerați aici ca fiind străini). Am pățit pe stradă ca un domn să mă întrebe dacă mâncarea e gustoasă, atunci când înfulecam o șaurma, ca după asta să-mi ureze poftă mare. Hai să văd așa ceva în Chișinău! Localnicilor le place să participe în tot ce îi înconjoară. De exemplu te-ai pornit să găsești un magazin de haine. Întrebi un localnic cum să ajungi la el. El nu numai că îți va spune cum să ajungi la destinația dorită, dar îți va mai recomanda alt magazin, care se află mai aproape și care e mai ieftin. Și pe bune e mai ieftin!
Cele mai delicate momente pentru mine a fost ziua de 9 mai. Aici s-a sărbătorit la maxim această zi. E ziua victoriei, ziua când poporul ucrainean împreună ce cel belorus, rus și altele au câștigat un război sângeros împotriva celor care îi consideră ocupanți: nemții și … românii. Fiind în Chișinău am avut o atitudine mai rezervată față de această zi. Aici trebuie să te conformezi cu realitatea. Lumea este mândră de faptul că buneii lor au luptat. Lumea este mândră să fluture de 9 mai steagul sovietic. Pentru ei este o amintire. Cel mai interesant este că ei flutură cu simbolurile sovietice de 9 mai, nu din motiv că sunt oarecum separatiști sau vor reabilitarea URSS, ci doar ca amintire față de simbolurile cu care buneii lor au mers la război. Să nu uităm că armata română au ocupat Odessa în timpul războiului.
În genere sunt multe de povestit despre Odessa. Cel mai bine se face asta la un pahar de vin moldovenesc, cu o mămăligă făcută din făină ucraineană, fiartă pe gaz rusesc pe un aragaz german și cu apă din Nistru. 🙂
Dumitru Condrea 