În limba română există litere care au şi diacritice. Aceste litere, le ştim de mici, de la grădiniţă: Ă, Â, Î, Ş, Ţ. Ţin minte cum fiind la grădiniţă, am pus întrebarea, care este diferenţa dintre  şi Î. Atunci, mi s-a dat o explicaţie uşoară dar care s-a întipărit în mintea mea pentru totdeauna: „Cuvântul ROMÂNIA” se scrie cu  şi nici într-un caz cu Î, adică ROMÎNIA”. Atunci am crezut că litera „” a fost special gândită pentru a scrie cumva mai special cuvântul „ROMÂNIA” şi restul cuvintelor ce au ca rădăcină acest cuvânt: român, româna, româneşte, etc.
Apoi am găsit în unele cărţi editate în România, prin anii 1950, cum cuvântul „România” era scris prin „RomÎnia”. Iarăşi au apărut întrebări în capul meu de copil, de ce totuşi se scrie fie întru-un fel, fie în altfel unele cuvinte, folosind diferite diacritici. Dar aceasta era doar problema gramaticii limbii române din diferite timpuri.
Mai apoi, deja fiind în gimnaziu, am auzit de la profa mea de română, faptul că limba noastră arecel mai bine dezvoltat alfabet din lume, deoarece fiecare literă din alfabetul nostru dă o formă scrisă la toate sunetele de bază utilizate în vocabular. Spre exemplu în limba italiană trebuie să foloseşti combinaţia de „zz” pentru a scrie sunetul „ţ”. În engleză combinaţia „sh” este echivalentul la sunetul şi respectiv litera noastră „ş”.
Tot în gimnaziu fiind, calculatorul şi internetul a început să devină o parte tot mai mare din viaţa mea. Îmi amintesc cum stăteam pe chat-uri, ca şi MIRCK-ul sau altele. De acolo m-am învăţat să tapez cuvintele româneşti fără a folosi diacritice. Astfel se primea să scriu cuvântul „CHIŞINĂU” spre exemplu, în forma următoare „CHISINAU”. Automat ieşea alt cuvânt, chiar dacă toţi înţelegeau că lipsesc diacritice. De atunci noi toţi continuăm să simplificăm tapatul la calculator, utilizând tastatura pentru limba engleză, fiind lene să trecem la cea română. Pentru ce să ne complicăm cu câteva taste în plus?
Azi observ că mulţi tineri şi persoane adulte, atât din Moldova cât şi din Romania, folosesc aceasta tastieră engleză, fără diacritici, pentru a scrie ceva în net. Oare e corect să facem asta? Dacă tot ne lăudăm că avem o limba melodioasă, şi cu un alfabet aproape perfect, de ce în lumea virtuală, noi o simplificăm şi nu transmitem sensul şi sunetul adevărat al cuvintelor?
Mă uit la felul cum scriu prietenii mei de pe facebook din Ungaria, Letonia şi Lituania. Ei toţi folosesc diacriticele limbii lor, respectiv maghiara, letonă şi lituaniană. Oare de ce ei nu încercă să simplifice limba lor în spaţiul virtual? Aţi avut vreodată ocazia să scrieţi de la o tastieră ce e programată pentru limba maghiară? O să vă pierdeţi în mulţimea de diacritice care sunt acolo, şi totuşi ungurii o fac. Ei scriu cu diacritice! Dar noi? Poate a venit şi timpul nostru să scriem cu diacritice toate statusurile noastre de pe facebook şi nu numai?!
De ce nu folosim diacritice?
January 2, 2012 by dumitrucondrea
eu de fff mult timp bat lumea la cap să scrie cu diacritice:)
îi bun;)
și uite, cât de tare nu m-am străduit să folosesc toate diacriticele, nu s-a primit… obișnuiță…
te obișnuiești, dont worry:)
De regula, nu e comod sa ai mai mult de trei limbi instalate pe calculator, intre care sa poti alege (printr-un Alt+Shift de exemplu), pentru ca asta ar consume mai mult de o secunda pentru a naviga intre limbi.
Limbile de obicei prezente pe calculator sunt: limba tarii unde te afli (pentru corespondenta formala), limba engleza (pentru ca tastatura locala e de-a oaia deseori), si rusa pentru un alfabet diferit (care nu poate fi inlocui cu alfabetul latin).
Apoi mai sunt aspecte minore de genul
1. calculatoarele cumparate intr-o tara straina nu au tastele romane indicate deasupra, trebuie sa le stii pe de rost sau sa-ti cumperi abtibilduri pentru taste.
2. fiind dupa granita, rareori compui scrisori formale in romana, ca sa utilizezi diacritice. Cand sunt in mediul roman din Moldova sau scriu scrisori formale, bine inteles ca scriu scrisori cu diacritice.
In concluzie, e bine inteles frumos si cult sa scrii cu diacritice, dar pentru mine e un compromis sa scriu fara ele.
Un articol la locul și timpul exact potrivit lui. Așa cum observ de obicei, tratează o temă care doare multă lume. Bun. Bun-bun-bun. Primul motiv fiind anume acesta.
În mod sigur, dacă îmi permiteam pînă acum să admit careva cuvinte nediacriticizate, după citirea articolului, nu o voi mai face.
Adițional. Puternică a fost partea cu ” felul cum scriu prietenii mei de pe facebook din Ungaria, Letonia şi Lituania. Ei toţi folosesc diacriticele limbii lor, respectiv maghiara, letonă şi lituaniană. Oare de ce ei nu încercă să simplifice limba lor în spaţiul virtual?”. Cel mai bun argument pentru mine, în imediata postcitire.
degeaba folosesti diacriticele, daca scrii si vorbesti incorect.
)”
“NU S-A PRIMIT
Ce ține de exprimarea mea, aș dori eu să întâlnesc un om care vorbește corect româna, mai ales din spațiul nostru, din Moldova. Da recunosc, nu mă exprim și scriu corect, cel puțin știu de asta și încerc ceva să schimb. Dacă matale, te consideri, vorbitor de excelență în română, atunci lăudabil pentru tine e acest fapt. Dar dacă vrei să arăți o doză de respect față de limba în care vorbești și scrii, atunci diacriticele sunt o metodă.