Feminism vs Misoginism

„Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia”
I Corinteni, 7: 3-4
Câtă egalitate este stipulată în aceasta carte a Bibliei, în ceea ce ţine relaţiile dintre un bărbat şi o femeie, dintre soţie şi soţ. Din păcate pe parcursul istoriei bărbaţii au încercat să facă din femeie o clasa socială aparte, fara drepturi şi numai cu obligaţiuni. Aşa s-a întâmplat că au existat femei care au mers împotriva acestui sistem şi au reuşit să dobândească egalitate faţă de bărbat.
Astăzi de regulă, este primit, a se spune ca exista aceasta egalitate între genuri, cu toate că în Moldova, sunt încă multe cazuri de violenţa din partea părţii masculine a oemenirii, faţă de cele ce ne sunt nouă mame, iubite şi soţii.
Problema pe care doresc să o abordez aici, nu ţine de egalitatea pe care le au femeile, sau pe care noi bărbaţii nu le oferim. Îmi propun să abordez ideia ca bărbaţii astăzi ajung să fie cu mult mai sensibili şi mai „muieratici” (să-mi fie iertat arhaismul) decât erau cândva. Observ în jurul meu cum apare o „echipă” de feministe tot mai înflăcărate, care fără să realizeze faptul, ponegresc la maxim imaginea bărbatului, luând în derâdere dorinţa masculilor de a se căsători, de a întemeia o familiei etc. Astăzi din păcate, nu mai este la modă de a avea familie atunci când unul dintre soţi e la 20 de ani, şi ca scuză este invocată instabilitatea financiară etc. Într-o oarecare măsură e de înţeles, atunci când o familie tânără nu are bani, e foarte greu, mai ales dacă apare şi un copil. Ajungi să auzi de la o fată următoarea ideie: „Sunt prea tânără pentru a începe viaţa de familie. Vreau să mă realizez în carieră pentru început”. E bine când o domniţă, doamnă, are planuri în ceea ce ţine de carieră, e chiar lăudabil că îşi doreşte să fie o personalitate şi că poate face asta. E regretabil însă că, voi, femeile, fetele, uitaţi de ceea ce este mai important: să naşteţi copii. Înţeleg că nu e uşor să „duci” şi apoi să naşti un copil, dar tocmai pentru asta şi aţi fost create, pe langa faptul că puteţi deveni preşedinte de ţară, medici, profesori, doamne de afaceri etc.
Privind la ceea ce se întâmplă în Europa, imi vine să-mi pun mâinele în cap. Acolo, datorită feminismului acut, care persistă în societate, mai ales în ţările scandinave, a apărut o altă problemă: Trebuie să respectăm şi să apăram drepturile bărbaţilor. S-a ajuns la situaţia când bărbatul nu mai este acea persoana căre sa fie „peretele” casei şi a familiei, când mai degrabă poţi fi violat de o femeie, decât o fată să fie violată de un bărbat. La fel, se simte şi o tendinţă de feminizare a societăţii şi in SUA, unde dacă eşti alb şi bărbat, atunci ai cele mai puţine drepturi. A fi misogin este considerat ceva arhaic şi iţi îmbraci clişeul de „om prost”, pe când o „feministă” chiar dacă nu este lăudată, este acceptată şi respectată. Detest feminismul, pentru-că nu sunt misogin, sunt pentru egalitate, dar pentru egalitatea în care bărbatul îşi iubeşte soţia, când are grija de ea, când este stâlpul casei, cand femeia înfloreşte alături de bărbatul său. Sunt împotriva misoginismului, deoarece detest feminismul, pentru-că o femeie ar trebui să-şi iubească bărbatul său, ar trebui să nască copii şi ar trebui să fie cea care să-l susţină atunci când este mai greu. Iar restul: carieră, bani, ar trebui să fie puse pe planul doi, pentru ambii, deoarece împreună se pot răsturna munţii. În capul mesei ar trebui să fie armonia.